Agrisol - rolul azotului

Rolul azotului in productiile agricole

Experții sau pasionații de agricultură si de plante in general stiu ca este nevoie de ingrasaminte pentru a avea parte de recolte bogate și sănătoase, însă, foarte puțini cunosc lucruri despre aceste îngrășăminte, despre aplicarea corectă și despre rolul lor în dezvoltarea plantelor, curm a fi: rolul azotului.

NPK sunt elementele chimice pe care plantele le consumă in cantitățile cele mai mari.

Îngrășămintele complexe NPK nu sunt cele mai importante elemente, luând în considerare faptul ca și microelementele au un rol foarte important în dezvoltarea armonioasă a unei culturi.

Azotul este unul dintre elementele chimice indispensabile în existența oricărei materii vii și face ca aceasta să aibă formă, consistență și elasticitate.
Este al patrulea element ca importanță în plante, dupa C (carbon), O (oxigen) și H (hidrogen).

Azotul are un rol fundamental de construcţie în constituţia plantelor. El se găseşte sub formă de combinaţii proteice, enzyme, aminoacizi, acizi nucleici, hormoni vegetali, clorofilă, etc.
Lipsa azotului duce la stoparea creșterii plantelor iar, pe de altă parte, excesul de azot duce la sensibilizarea plantelor la cădere, la boli, la secetă sau ger.

Insuficiența azotului duce la inhibarea sintezei clorofilei, auxinelor, citokininelor și în cele din urmă determină stoparea creșterii plantelor.
Plantele utilizează azot în cantități variabile, de 25-60%. Aplicând corect fertilizarea, plantele pot utiliza spre maxim azotul din sol (rezerva din sol, azotul fixat de bacterii, azotul din îngrăşăminte, azotul rezultat din resturile vegetale, azotul din gunoi). Totuși, lipsa azotului se datorează unor factori naturali: eroziune şi spălare, levigare şi denitrificare (se produce datorită activității unor microorganisme anaerobe).

Plantele care își fixează azotul datorită bacteriilor Azotobacter şi Clostridim sunt leguminoasele: mazărea, soia, trifoiul, lucerna şi altele.

Necesarul de azot diferă de la o specie la alta, astfel, fasolea de exemplu, precum și alte plante înrudite cu acesta, au capacitatea de a sintetiza azotul direct din atmosfera.
Alte plante însă, nu au în dotare astfel de bacterii în rădăcini și au nevoie de soluri bogate în azot. Îmbogățirea solului cu acest element se face fie prin utilizarea îngrășămintelor chimice complexe (necesare în special pentru culturile de cereale), fie prin îngrășăminte naturale.
Azotul din sol se poate determina după indicele de azot (IN) şi humus. Un sol mediu fertil are indicele de azot 4 şi humus 3. Dacă obținem valori mai mari, inseamnă că avem soluri foarte fertile.

Rolul azotului în creșterea și dezvoltarea plantelor.

Azotul este considerat un element important al creșterii. În lipsa azotului, nu se poate realiza creșterea în greutate și dimensiune a celulelor, din cauză că toate procesele stau la baza sintezei de proteine.
Sinteza de proteine nu se poate realiza fără azot.
Fotosinteza este baza tuturor proceselor dintr-o plantă, incluzând și procesele de creștere și dezvoltare.
Cu ajutorul clorofilei, azotul contribuie la activitatea fotosintetică a plantelor.
Azotul este un component de bază în hormonii vegetali. O grupare important de hormoni vegetali sunt auxinele. Acestea stimuleaza inmulțirea celulelor de creștere ale plantelor, iar apoi stimuleaza alungirea celulelor proaspăt create în acest proces.
O alta grupa important de hormoni vegetali sunt citokininele. Ele stimuleaza multiplicarea prin diviziune a celulelor bătrâne din plantă.
Rolul azotului în sinteza enzimelor
Azotul este un element esențial în sinteza enzimelor. Azotul este implicat indirect în toate reacțiile de biosinteza sau descompunere a substantelor organice.

AZOTUL ȘI FOTOSINTEZA

Azotul este unul dintre elementele care sunt în compoziția clorofilei. Aproape 72% din azotul total din frunze este găsit în cloroplaste. Cloroplastele sunt organite celulare întâlnite la plantele verzi, fiind locul în care are loc fotosinteza.

LIPSA AZOTULUI

Deficiența aotului este manifestată printr-un conținut scăzut de proteine.
La cultura de grâu, asta înseamna o calitate foarte slabă a indicelui pentru panificatie. La furaje, înseamnă pierderea valorilor nutriționale. În floricultură, inflorirea este slabă, întârziată, iar florile sunt putine, firave și de calitate inferioara.
Pentru evitarea deficienței azotului și pentru susținerea creșterii plantelor tinere, se recomandă utilizarea îngrășămintelor complexe NPK, cu formulări bazate în special pe azot.